Întrebări despre cvorum

Dacă orice cvorumul mai mic de 50%  din listele electorale permanente va fi declarat neconstituțional iar legea fundamentala va fi încălcată de președintele ales în 2014 există vreo posibilitate realistă de a-l demite pe acesta?

România are nevoie, pe termen mediu, de modificări ale Constituției atât din motive interne, cât și din cauza unor angajamente europene. Care este probabilitatea ca un cvorum de 50% să determine adoptarea unor amendamente constituționale populiste (de exemplu noi drepturi sociale si economice cu rang constituțional) pentru a aduce lumea la vot?


Ar avea sens o prevedere legala prin care cvorumul la referendumul de demitere a președintelui să depindă de avizul Curții Constituționale? (ceva de genul: dacă avizul e negativ cvorumul e de 50%, altfel e mai mic sau inexistent)


Există suspiciuni credibile că în 2003 teama neîndeplinirii cvorumului a dus la fraudă electorală acceptată tacit de toate partidele serioase. Dacă vom avea un cvorum greu de atins, mai este posibil un astfel de scenariu în anii următori?

Ce ziceți de următoarea idee: CCR să păstreze acum cvorumul de 50% dar să îl elimine în viitor, când "băieții răi" pleacă de la putere și ajung "ai noștri". Există oameni respectabili care gândesc așa! Se poate construi un stat de drept cu o astfel de mentalitate? (Desigur, Curtea poate să își schimbe jurisprudența dacă apar noi argumente. Dar nu poate da _deliberat_ decizii a căror justețe expiră când se schimbă puterea politică)

Dacă România va avea o Constituție practic imposibil de modificat, cum va afecta asta sistemul politic și constituțional pe termen lung? Vor apărea probleme cronice care sunt imposibil de rezolvat întrucât nu se poate modifica Constituția? Va exista o continuă scădere a încrederii populației în democrație? Este posibil să apară mișcări care să militeze pentru modificarea Constituției prin lovitură de stat (varianta Dogaru)? Este posibil să se stabilească un  consens interpartinic pentru încălcarea Constituției prin legi vădit neconstituționale pe care nu le contestă apriori nimeni ? (procedura de sesizare prin instanțele de judecată este greoaie, durează, legea își produce efecte în tot acest timp; în plus sunt unele prevederi legale care sunt greu de contestat pe această cale deoarece nu prea poți dovedi un interes) Este posibil să existe presiune asupra CCR astfel încât aceasta să adapteze "din mers" Constituția la evoluția societății prin (re)interpretări mai mult sau mai puțin forțate? Nu cumva o Constituție imposibil de modificat poate deveni o vulnerabilitate pentru statul de drept, nu o garanție?


Dacă se renunță de tot la cvorum (sau acesta este foarte scăzut) nu riscăm să avem referendumuri locale făcute pe șest? Există vreo obligație legală să se facă publicitate unui referendum comunal în fiecare cătun, prin panouri stradale?


Dacă Curtea nu enunța și  în noua decizie termenul de un an, nu cumva o să vedem interpretări că noua decizie o înlocuiește pe cea din vară  și dispare orice condiție?

Procentul de 30% pare să fie stabilit în mod arbitrar prin lege. Poate fi asta un motiv de neconstituționalitate? De ce 30% și nu 35%? Sau 25%.  Dacă România va ajunge peste 20 de ani să aibă participare la vot de peste 70% , precum Germania, cvorum de 30% e prea puțin. Dacă participarea la vot e în jur de 45% cvorumul de 30% e prea mare.

În funcție de interesul lor partidele aflate la putere pot modifica cvorumul. E normal să fie așa? De îndată ce politicienii vor reuși modificarea Constituției vor avea interesul să fie cvorumul cât mai mare, astfel încât primarii să nu poată fi demiși și vor modifica din nou legea. Toate partidele au interes să fie greu de demis primarii. Termenul de un an impus de decizia din vara a Curții îi încurcă puțin. Chiar și cu întârzierea de un an tot ar putea fi tentați să revină la un cvorum ridicat. Întârzierea de un an ar putea fi scurtată dacă planifică foarte bine momentul unui referendum de revizuire și adoptă anterior acestuia legea de revenire a cvorumului. România ar putea fi în vara lui 2014 în situația stranie de a avea 3 cvorumuri prevăzute în legislație: unul -cel actual- care s-ar aplica teoretic până în decembrie 2014, unul redus care se va aplica doar un interval de 6 luni până în vara lui 2015 - timp în care se va face revizuirea, și unul adoptat în 2014 care să înceapă să se aplice din vara lui 2015. Se poate întâmpla așa ceva, o revenire la cvorum de 50% după ce reușește modificarea Constituției?

De ce să nu păstrăm un cvorum de 50%  dar să îl raportăm la ceva realist sociologic, care în plus se ajustează automat odată cu evoluția societății? De exemplu maximul de participare din ultimii 5 ani? (Termenul de 5 ani este ales astfel încât să includă cert toate tipurile de alegeri) Cvorumul acesta nu poate fi modificat arbitrar în sus sau în jos în funcție de interesul de moment și oferă o șansă reală de validare oricărui referendum. Pe termen lung acest cvorumul se modifică singur după cum evoluează participarea la vot.

Ce ziceți de un cvorum la a cărui îndeplinire nu se socotesc voturile nule? Are un mare avantaj: dacă este cvorum (50%, 30% oricât) este posibil să avem boicot. Dacă avem boicot membrii secțiilor de votare pot vedea cu ușurința cine votează și cine nu. Unii oameni pot fi presați de primari  să meargă la vot. Cine merge la vot împins de la spate își poate anula atât votul cât și participarea la îndeplinirea cvorumului punând ștampila și pe DA și pe NU

Este constituțional ca cetățenii români cu domiciliul în străinătate să nu facă parte din cvorum (fie cel de 50%, fie cel de 30%) ?  Pe de altă parte participarea lor contribuie la îndeplinirea cvorumului. Vorbesc serios! Citiți procesele verbale cu rezultatele de la un referendum! Cuvântul cheie din lege care determină această situație este "numărul".  Exemplu: avem 100 de cetățeni în România pe listele permanente; vin la vot 45. Avem 30 de cetățeni în străinătate din care vin la vot 10. Cvorumul este calculat fără cei 30 dar este atins prin participarea celor 10:  45+10  este mai mare sau egal cu  51, cvorumul este atins. 


Există condiții rezonabile pentru participarea la vot a cetățenilor români aflați în străinătate? Pentru secțiile de vot din țară cred că sunt în lege niște reglementări - în fiecare localitate, în funcție de numărul de locuitori trebuie să existe un anumit număr de secții de vot.  Există acum reglementari similare pentru secțiile de vot din străinătate? Sau depinde de interesul guvernului? Să nu uităm că s-au câștigat alegeri prezidențiale pe baza votului din străinătate. Guvernul poate avea interesul, în funcție de rezultatul pe care îl anticipează, fie să încurajeze, fie să descurajeze prezența la vot peste hotare. Se pot face norme? Măcar pentru statele UE, unde ai dreptul să domiciliezi și să lucrezi. Ceva de genul: oriunde pe o rază pe 100km sunt 1000 de români care vor să voteze se înființează o secție de vot.  Presupun că în Coreea de Nord nu sunt prea mulți români și ajunge secția din ambasadă, mă gândesc la state vest-europene, SUA, Canada și Republica Moldova. Ar putea exista probleme cu state care să refuze înființarea de secții de vot pe teritoriul lor? Există prevederi UE în acest sens? Sau mergem pe ideea votului electronic? Votului prin corespondență? Doar pentru diasporă sau permitem votul electronic/prin corespondentă pentru toată lumea?

"Art. 5. - (2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.
Art. 5. - (3) Rezultatul referendumului este validat dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puțin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente."

Alineatul 3 din articolul 5 al legii referendumului mi se pare neclar. Exprimarea ar putea da naștere la nenumărate discuții la aplicare. "Opțiunile valabil exprimate" înseamnă probabil voturile valabil exprimate, deși în contextul unui referendum opțiuni are și alt sens. Cum interpretați alineatul? Eu văd trei interpretări posibile:
a)      Rezultatul referendumului este validat dacă voturile majoritare (da sau nu, doar acelea dintre ele care sunt majoritare)  reprezintă cel puțin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente. Aceasta îmi pare interpretarea cea mai logică. Din păcate, în text lipsește cuvântul esențial - "majoritare" și apare cam în plus "valabil exprimate"

b)      Rezultatul referendumului este validat dacă  toate voturile valabil exprimate (da și nu însumate) reprezintă cel puțin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente. Diferența față de condiția cerută la alineatul (2) ar fi aceea că nu se iau în calcul voturile nule (buletinele albe din urnă și cele ștampilate atât da cât și nu).

c)       Alineatul se referă doar la cazul în care votul majoritar este DA și impune o condiție suplimentară. Termenul "validat" este folosit cu sensul de "aprobat printr-un vot majoritar DA". Avem așadar o diferențiere între DA și NU.  Este constituțională această discriminare? Articolul nu ne lămurește ce se întâmplă în cazul unui vot majoritar NU.  De fapt, autorii alineatului își imaginează pesemne că un rezultat NU are aceleași consecințe juridice precum un referendum nevalabil și nu consideră necesar să trateze diferit cele două cazuri. Presupunerea lor este corectă în cazul unui referendum de demitere și în cazul unui referendum de revizuire dar îmi pare greșită în rest. Să ne imaginăm un referendum local. Avem trei rezultate posibile: locuitorii aproba prin da, locuitorii resping prin nu, referendumul nu este valabil. Eu zic că în acest ultim caz, și doar în acesta, consiliul local poate proceda cum crede de cuviința. A considera că un rezultat DA este obligatoriu însă un rezultat NU nu are valoare juridică pare absurd. Fie ambele sunt facultative, discuția despre cvorum este inutilă, referendumul e un fel de sondaj (ceea ce ar putea  contraveni deciziei de anul trecut a CCR privind votul uninominal) fie ambele sunt obligatorii și trebuie să aibă aceleași condiții de validare. Această interpretare mai are o consecința: devine semnificativ modul cum este formulata întrebarea la referendumul local: "Sunteți de acord să fie...." și un vot majoritar DA nu mai este echivalent cu situația duală - formularea "Sunteți de acord să nu fie...." și un vot majoritar NU, deoarece condițiile de validare diferă.
În cazurile a) și b), nu reușesc să înțeleg ce diferența practică este între un referendum nevalabil și un referendum valabil dar cu rezultat nevalidat. Oare cei doi termeni desemnează același lucru?  Ar avea sens diferențierea dacă, de exemplu, un referendum nevalabil ar fi repetat automat (spre deosebire de unul valabil și cu rezultat nevalidat) ? Este prevăzută în lege această repetare automată?